Doina
Ruști

Himericul Scarlat și cei doi Aleci

Erau înrudiți ca puritani și macho, născuți să comande. (2021-01-06)
Himericul Scarlat și cei doi Aleci - Doina Ruști

Adică Alecu și Alecu.

Primul a fost pe cai mari, cu tată bazat, rude sus-puse, el însuși domnitor de mai multe ori, însurat cu o femeie pe care o vedeai și cădeai pe spate imediat. În sfârșit, un principe fanariot memorabil. Mă refer la Alecu Moruzi, un tip sobru, după cum se vede și-n poză (cel din dreapta): purta o haină decentă, cu guler de calitate, genul care ține la tăvăleală și face impresie, indiferent de schimbările modei. De altfel știm, din numeroasele decrete pe care le-a dat că detesta luxul, în asemenea măsură încât din când în când dădea poruncă boierilor s-o termine cu extravaganțele, să fie ceva mai modești, mai cumpătați în alegeri.

Acest Alecu despre care am mai scris și cu altă ocazie, era mason, învățat, foarte bun administrator și aș îndrăzni să spun cititor înrăit, dacă punem la socoteală multele scrisori ale mahalagiilor, cărora le răspundea - cu implicare, atent la drame, impresionat uneori până la lacrimi de plângerile ori de cererile bucureștenilor, pomenite de multe ori și în alte articole ale rubricii.

În mod inexplicabil pentru istorie, avea o antipatie totală față de Alecu Văcărescu (vz în stânga). În aparență, nu-l suporta. Se spune că-ar fi mers până acolo încât l-ar fi plătit pe Scarlat Câmpineanu să-l acuze de crimă, ceea ce însemna pedeapsa cu moartea. Și ce crimă! Și ea unul dintre cazurile ciudate ale istoriei. Pe moșia Jilava este găsită moartă Venețiana Văcărescu, văduvă, mama unei fete despre a cărei frumusețe se dusese vestea prin București, și a doi băieți. Venețiana a fost otrăvită, de niște criminali plătiți, specializați în otrăvuri. Suspiciunile sunt aruncate asupra nepotului decedatei, anume Alecu Văcărescu, îndrăgostit de vara sa - desigur lucru scandalos, dar nedovedit.

Vă reamintesc că în timp ce pentru alte categorii de omor era instituită pedeapsa prin spânzurare, pentru otrăvire, considerată o crimă perfidă, premeditată, în mod cert, pedeapsa era înjunghierea, fără public, în afara orașului și aruncarea cadavrului la gunoi.

Procesul nu s-a finalizat: Moruzi e chemat la Stambul, iar în locul său vine Hangerli, care clasează cazul. Nu pentru mult, pentru că Moruzi prinde iarăși domnia Valahiei, iar primul lucru pe care îl face este să-l arunce pe Alecu la închisoare, acuzat de aceeași crimă, de către același Scarlat, care se vede că era în grațiile lui Moruzi, dar și în ale austriecilor, luptător, comandant de oști, de orientare clar antiotomană. Moruzi avea încredere în el sau îl avea la mână cu ceva. Sau poate că era tocmai invers. Ori erau doar înrudiți ca puritani și macho, născuți să comande.

Unii au speculat că Moruzi ar fi fost în conflict cu Văcăreștii, din cauza unei legături amoroase dintre nevasta sa cea frumoasă și tatăl celuilalt Alecu, prigonit, condamnat, până la urmă ucis.

Dar nu cred în acestă versiune, ci mai degrabă în influența acestui Scarlat, un fel de înger al morții. Sau cum îl numește acuzatul - o himeră, mai precis otravă curată, ca să rămânem la subiect.

Dar cine este celălalt Alecu, presupus criminal? Din capul locului trebuie menționat că în timp ce Alecu Moruzi era cititor, Alecu Văcărescu era poet.

Fiul lui Ienăchiță Văcărescu (poet, bărbat fermecător și boier de cel mai înalt rang), Alecu a avut o viață scurtă, foarte vijelioasă. I-a murit mama de timpuriu, iar Ienăchiță s-a însurat cu Ecaterina Caragea, o femeie autoritară. Familia fiind surghiunită la Nicopole, Alecu și-a petrecut adolescența ca fugar, prin Bulgaria, în insula Rodos.

La 21 de ani era deja însurat cu Elena Dudescu (15 ani). În timp record fac trei copii. Familia nu înseamnă prea mult, prin comparație cu viața urbană, căci Alecu era un fel de stâlp al boemei bucureștene, ducând-o din chef în chef și dintr-o aventură amoroasă în alta. Prin asta și-a scandalizat inițial familia, în primul rând tatăl. Dar cred că mai erau și altele. Poet, hiper-sensibil, avântat, timid și coleric în același timp, trebuie să fi iritat multă lume. După cum îl înfățișează portretul semnat de Chaldek, era efeminat și elegant cu anteriu alb într-o epocă în care boierii alegeau culori mai vii, asortat grijuliu cu capota ișlicului. Purta un singur inel, pe degetul mic. Spre deosebire de Moruzi, are barba aranjată, tăiată la milimetru.

Decăderea lui socială începe în 1797, după moartea tatălui său, când divorțează. Are trei copii cu Dudeasca și se apropie de 30 de ani. Se poate spune că era o ființă independentă. Totuși aș atrage atenția că rareori un bărbat (de-atunci sau de azi) divorțează doar pentru că este îndrăgostit. Mai ales în cazul lui lui - fiind mai mereu băgat într-o poveste de dragoste. Nici femeile din familiile de boieri nu divorțau dacă bărbatul era doar curvar. Existau interese mari, care conservau casta. În cazul lui Alecu trebuie să fi fost vorba despre ceva de netolerat, de nepovestit.

Chiar și povestea lui Scarlat e subțire. Dacă Alecu s-ar fi îndrăgostit de vara lui, existau multe metode prin care ar fi intervenit mai multe familii (măritiș, mânăstire, călătorii ori surghiun). De altfel, fata pentru care s-ar fi comis crima, deși rămasă fără părinți, cu participarea mai multor familii e măritată în mod strălucit, cu tânărul Alexandru Filipescu devenit mai târziu Vulpe.

La toată această poveste a participat multă lume. Nu este vorba doar despre o bănuială legată de crimă, ci despre un complot, despre o întâmplare cu mult mai gravă, pe care multă lumea voia s-o țină secretă.

Începând cu descoperirea cadavrului și terminând cu plângerea lui Scarlat - totul e ținut la secret. În documente se spune explicit să nu intre nimeni, să nu vadă nimeni cadavrul, să nu se întindă zvonurile etc.

Tot de neînțes este și amănuntul că familia Văcărescu nu-i sare în ajutor. Ca să nu mai aduc în discuție faptul că Alecu divorțează abia după moartea tatălui său. Avea interdicție să intre în casa părintească, avea interdicție să-și părăsească familia. Nu moștenește nimic de pe urma tatălui său, rămâne sărac în urma divorțului. Pentru că era petrecăreț și cheltuitor? Ar fi fost prea puțin.

Alecu Văcărescu nu recunoaște crima, se disculpă, printre altele spunând despre victimă că îi fusese ca o mamă. Aceasta presupune că petrecuse multe clipe în casa ei, alături de copiii ei - cei doi băieți și fata. Mai mult decât de acuzații e supărat pe cel care a formulat acuzațiile. Nu vrea doar să se dezvinovățească, ci îl vrea pe Scarlat mort:

„ Osândește, Maria Ta, pe această himeră în chip de om, imagine vie a răutății și a pismei, obștesc vrăjmaș al compatrioților săi, suflet plin de venin, stârpitură împuțită a naturii, dobitoc ce se trage din tătari!"

Patimă sensibilitate și talent. Dar dincolo de ele se află indubitabil credința că Scarlat i-a înscenat crima, a inventat povestea.

După a doua venire a lui Moruzi, poetul e din nou arestat și trimis într-o închisoare din Tulcea, de fapt un țarc păzit. Doarme afară, în ploaie, pe o rogojină, doar cu hainele de pe el. N-are bani și cu greu reușește să scrie câteva scrisori - niciuna familiei. Îndură umilință și chinuri din vară și până toamna, când moare (în noiembrie 1799). Avea doar 30 de ani. Iar în ultima sa clipă de viață vede aievea fața lui Scarlat Câmpineanu, în chip de înger răzbunător.

Nici Moruzi n-o sfârșește mai bine. În 1816 cade în dizgrație, e arestat și vândut la galere. Înainte să moară, pe când trăgea la rame, fără speranța salvării, i-a apărut figura himericului Scarlat, amintindu-i adevăratul motiv pentru care Venețiana murise, secret pe care l-a dus cu el pe lumea cealaltă.

În Adevărul

share on Twitter
share on Facebook