Doina
Ruști

Femei & bărbați (11). Complice pasional

Este toamnă, se culeg viile. El și alți patru prieteni ai lui aruncă ciorchinii în coșuri și‑și fac planuri, punând la cale răpirea, în virtutea unui vechi obicei. Le cere sprijinul, iar povestea lui de iubire îi impresionează, îi convinge, mai ales că nu sunt însurați, nu au iubite. (2020-09-30)
Femei & bărbați (11). Complice pasional - Doina Ruști

Femei & bărbați (11)

Complice pasional

Un document care relatează pe larg procesul unui viol a incitat interesul mai multor istorici, de la V. A Urechea, la Ștefan Lemny, apoi la Constanța Vintilă-Ghițulescu. Pe scurt, un tip îndrăgostit nebunește o cere de nevastă pe Uța, vecina lui, dar aceasta îl refuză ferm. Nemulțumit, bărbatul, care se numea Dragomir, o răpește și o violează, așteptându-se ca ea să accepte măritișul. Este anul 1794, prin urmare se pune problema împăcării cu agresorul. Uța refuză, nu pentru că faptele îl fac nedemn, ci pentru că există o nepotrivire socială: Dragomir nu e un om liber, ci clăcaș, pe câtă vreme ea este descendentă din slugi domnești. În general, istoricii insistă pe mentalitatea veacului al 18-lea și pe motivațiile fetei. Mie mi se pare cu mult mai interesantă povestea lui Radu, martor implicat în poveste.

Viața răpitorului Dragomir se derulează prin podgorii, unde lucrează în mod frecvent, fie pentru alții fie pentru el. Deși clăcaș, obligat să presteze un anumit număr de zile, nu e tocmai sărac: are via lui, un pogon cu țelină, doi boi, două vaci și niște viței. Dar, desigur, trebuie să muncească în primul rând pentru stăpân.

Este toamnă, se culeg viile. El și alți patru prieteni ai lui aruncă ciorchinii în coșuri și-și fac planuri, punând la cale răpirea Uței, în virtutea unui vechi obicei. Dragomir le cere sprijinul, iar povestea lui de iubire îi impresionează, îi convinge, mai ales că nu sunt însurați, nu au iubite. Arătau probabil ca tipi de mai sus, desenați de Raffet (pe vremea când se plimba pe la noi).

Unul dintre ei e sărac-lipit și gata să se bage în orice belea, altul are o vie și-un cal, încă unul a luat în arendă un petrec de vie, iar cel de-al patrulea, care mă interesează pe mine, e un om așezat, cu pivniță proprie și o vie de 2 pogoane. Numele lui este Radu, fiul lui Rogojină.

Acest Radu o cunoaște bine pe fată, a stat de vorbă cu mama ei. Trece drept un om cumsecade. Totuși acceptă să se amestece în planurile lui Dragomir, ba chiar se oferă ca înaintaș la poveste. Nu fără a-și lua niște măsuri de precauție: toți acești tipi îi cer lui Dragomir să semneze o declarație, prin care acesta se angajează să plătească toate pagubele, să răspundă pentru toate faptele pentru care ar putea fi trași la răspundere.

Acest document îi ia lui Radu de pe umeri toate poverile. Pune mâna pe un pistol și pornește la drum, nu înainte de a mai împărți niște puști, căci el e singurul dintre ei care deține arme de foc.

Cum le cunoaște pe cele două femei, se duce la ele acasă, cerând găzduire pentru o noapte: era la drum și avea nevoie de-un pat etc-etc. Își petrece seara în mod agreabil, luând cina împreună cu ele, stau de vorbă, își povestesc viețile. Apoi musafirul este culcat în tindă, afară, iar femeile rămân în casă, la adăpost. De vreme ce se bucură de ospitalitatea lor, este clar că le este simpatic. Poate că știa cum să vorbească, poate că avea carismă și atât. În tot cazul, între el și Uța existau motive de comunicare agreabilă.

Peste București s-a lăsat noaptea și, conform planului, ceilalți patru conspiratori au ajuns și ei. Din nou, Radu este cel care face totul posibil: o strigă pe Uța, cerând o carafă cu apă, iar aceasta i-o aduce nu peste mult. Tot el o înșfacă și-o trage din casă, timp în care adevăratul răpitor doar ajută modest. Fata țipă, mama îi vine în ajutor și în timp ce ceilalți se ocupă de mamă, tot Radu este cel care o leagă, o aruncă pe propriul cal. Câte atrocități se comit sub mângâierea unei prietenii fără margini! Iar Radu comite toate acestea din prietenie. Devotamentul lui față de Dragomir, poreclit Inimă Rea, e de-a dreptul bizar. Doar dacă nu cumva această complicitate e o manifestare a celor mai secrete dorințe.

Uța este dusă în casa unui popă. În cazuri similare, dacă răpita consimte, cei doi sunt imediat cununați. Însă fata refuză, se plânge, iar preotul, și el complice, pleacă de-acasă, împreună cu familia lui, lăsând-o singură cu Dragomir.

Urmează o noapte dramatică, timp în care îmi vine greu să cred că Radu a dormit liniștit. Fata e bătută și violată.

Către ziuă, după ce Dragomir adoarme, Uța reușește să iasă din casă și să ceară sprijinul unor robi, pe care îi cunoștea vag. Are capul spart cu un lemn. Robii sunt oripilați de întâmplările prin care a trecut fata și, mai miloși decât popa, îi vin în ajutor punctual, punându-l în fiare pe Dragomir.

Cazul face vâlvă, ajunge pe masa domnitorului, e judecat în Divan. Odată cu ceilalți complici ai lui Dragomir, Radu este săltat, dus la închisoare. Mai întâi se prevalează de declarația lui Dragomir, care în viziunea lui îl scutea de orice pedeapsă. Apoi, de-a lungul mai multor săptămâni, își recunoaște spășit faptele. Are timp să mediteze și mai ales să-și dea seama că singurul episod luminos din viața lui este cina din casa fetei pe care-o răpise. Cu siguranță, îi va simți căldura venită din zvârcolirile corpului și-și va aminti gura pe care-o legase cu un peșchir.

Abia după trei luni, în decembrie, se dă verdictul. Uța cere ca despăgubire pentru cele întâmplate întreaga avere a celor patru, căci al cincilea, v-am spus - era sărac rău. În cazul în care fata nu-l iartă și nu acceptă să se mărite, pedeapsa pentru răpire și viol este aceeași, înscrisă în scripte: răpitorii și complicii cu arme sunt tunși, bătuți și decapitați. Celor fără arme, după ce-au fost tunși și bătuți bine, li se taie o mână și sunt surghiuniți.

La cererea domnitorului, popa va fi judecat după legile bisericești, nu ni se spune cum, dar Moruzi cere pedeapsă aspră.

Prin urmare, mi-l închipui pe Radu, în ultimele lui clipe, cu țeasta golașă, tremurând lângă butucul de la Obor, iar deasupra lui, la depărtări imprecise, nopțile de dinainte de noaptea răpirii, singurătățile lui între butucii de vie.

În Adevărul

share on Twitter
share on Facebook