Doina Ruști

Citate

Când ești la cheremul cuiva, te simți ca sub o punga de plastic.
Patru bărbați plus Aurelius
Mâța, prin tradiție, e legată de ziua Venerei.
Mâța Vinerii
Nu există muribund care să nu-și spună că viața continuă, ba chiar să spere într-una mai bună.
Mâța Vinerii
Sunt mulți oameni care se poartă și vorbesc convențional pentru a face față timidității.
Omulețul roșu
Amintirile sunt niște molii ascunse în haine.
Mâța Vinerii
Nimeni nu-i ține minte pe cei care fac școli.
Fantoma din moară
Oamenii generoși sunt pomeniți în cărți, însă în viața de toate zilele nu fac doi bani.
Mâța Vinerii
Cei mai mulți indivizi fac copii din cauza unui instinct de posesiune: au nevoie de iubire, de una necondiționată.
Omulețul roșu
Există nefericiți care adoptă copii ca să-i infecteze cu nefericirile lor!
Mămica la două albăstrele
Inima îi prinse o viteză așa de mare, încât însuși Sf. Spiridon, patronul pantofarilor bucureșteni, fu mișcat și, făcându-i-se milă de bietul Leun, care străbătuse Imperiul pentru un vis, îi trimise cea mai bună mângâiere pe care i-o putea da acest oraș. O înjurătură îi ajunse-n timpan.
Manuscrisul fanariot
Din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, bucureștenii trăiesc repede și într-o nepăsare totală, iar după ceea, până când înfloresc zarzării, cad într-o tihnă de stăpâni ai caselor lor.
Manuscrisul fanariot
Sunt convinsă că educația intelectuală se face de unul singur, prin studiu.
Omulețul roșu
Până seara, Mitu se strecură în sute de minți, ba păros ca un lup, ba înzestrat cu un ștremeleag care fu descris cu amănunte, începând cu lungimea de aproape un cot și continuând cu bățoșenia și capul falnic aburit ca un dovleac abia scos din cuptor.
Manuscrisul fanariot
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni
Manuscrisul fanariot
Nimic nu mi se pare mai primejdios ca un bărbat aflat pe la 40 de ani. Când ajung la vârsta asta sunt loviți de premoniția ratării și intră într-un fel de turbare.
Patru bărbați plus Aurelius
Orice jignire intră în tine ca un cui spiralat și ruginit.
Lizoanca
Cu cât dorința e mai înflăcărată, cu atât faptele se înmulțesc.
Mâța Vinerii
Între zidurile roșii, sub bagheta unei stafii omniprezente nimeni nu poate să-și asume riscurile libertății.
Fantoma din moară
În buza porții erau aliniați vreo cinci țigani ai boierului Brăiloiu. Nu trebuia să-i întrebi ai cui sunt. Se distingeau imediat în mulțime prin mutrișoarele înțepate și prin faptul că nu intrau în vorbă cu nimeni. Cu buzele strânse, subțirei ca și stăpânul, țiganii lui Brăiloiu arătau ca niște viespi abia ieșite din ou.
Manuscrisul fanariot
Ce sunt anii trecuți, prin comparație cu mușcătura mustrării de sine?!
Mâța Vinerii
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită.
Patru bărbați plus Aurelius
Într-un oraș făcut din cuvinte, nimic nu merge fără un impuls periodic, un mic bobârnac sonor ca să întrețină calitățile vieții.
Manuscrisul fanariot
Amăgirea este minciuna pe care te ambalezi să o accepți, pentru care te rogi.
Manuscrisul fanariot
Se zice că omul n-are dreptul să-și ia singur viața, dar de fapt e un fel de scuză, pentru că nu are curajul s-o facă.
Mâța Vinerii
În răscrucea aceasta se legăna un tecar atât de bătrân, încât, dacă bătea vântul, scârțâia ca o ușă, iar prin tecile din vârf, la care nu ajungea nimeni, trecea vijelia ca printr-o sută de troace.
Mâța Vinerii
La umbra împuțită a bozului dorm ochiurile de nămol, mici fante în care bolborosește nemulțumirea tărâmului celuilalt.
Manuscrisul fanariot
Adevărul nu-ți este prieten întotdeauna.
Mâța Vinerii
Adevărata iubire este pentru cel care nu e lângă tine.
Mâța Vinerii
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă.
Manuscrisul fanariot
Ceasul amiezii este al somnului și al mâțelor.
Mâța Vinerii
Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păianjeni. Nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești.
Manuscrisul fanariot
Oamenii care tac de multe ori nu sunt slabi, nu sunt rușinați. Frica lor de a nu se arăta mai proști decât ceilalți le pune lacăt la gură, îi arată neghiobi.
Mâța Vinerii
Un om care trăiește la maximum învață să se bucure singur.
Manuscrisul fanariot
Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept.
Manuscrisul fanariot
Curând, noaptea acoperi orașul. Dintr-o parte se vedea legănarea ișlicelor, iar din cealaltă sclipeau dinții albi ai țiganilor.
Manuscrisul fanariot
Înfrângerile sunt dureroase, dar un om bătut își linge rănile și pornește mai departe.
Mâța Vinerii
Dacă nu există miză, nu exită joc.
Omulețul roșu
Trăiesc eliberată de istorie, într-o singurătate fericită.
Omulețul roșu
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce pre­zentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană.
Mâța Vinerii
Amăgitul este doar un drogat, un puf plutitor.
Manuscrisul fanariot
Cu adevărat stimulative sunt întrecerea, confruntarea, jocul.
Omulețul roșu
Spre deosebire de alte locuri, la București cam toți străinii sunt șmecheri.
Manuscrisul fanariot
Un străin sărac și tâmpit intră slugă, iar unul șmecher poate foarte bine să halească de pe spinarea unora mai proști, care, slavă Domnului, sunt destui.
Manuscrisul fanariot
Ura e ca o ciupercă bolnavă, deasupra unui creștet înfierbântat
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Orice dezastru e precedat de o frică sfidătoare.
Zogru
Iubirea - fericirea de a fi doar o cârpă care putrezește în rana unui străin.
Manuscrisul fanariot
Întotdeauna din inimile tinere începe să bată vântul schimbării.
Manuscrisul fanariot
Există o liniște care rupe legăturile dintre oameni.
Manuscrisul fanariot
Mămica la două albăstrele
Perticari a aprins cinci lumânări, care nu erau oarecare, ci unele pe care eu însămi le frământasem din ceară și din iarba-șarpelui, care te face să visezi viitorul.
Mâța Vinerii
Cum am auzit de trandafiri, am hotărât că era timpul să dau ochii cu bucătarul, bănuind că descoperise rețeta pentru o turtă care te pricopsește cu boala râsului. Formaster rosulentus, așa se numește. Poate unii ați auzit. Cine ciugulește puțintel râde de dimineața și până seara.
Mâța Vinerii
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Bucureșteanca a luat un pui de turc, găsit prin Stambul, un adolescent uns deja cu otrăvurile vieții, pe care l-a înfiat, dându-i numele Ghiorma, de al cărui viitor glorios nu se îndoia câtuși de puțin. Iar acest copil de suflet, care era în mod normal destinat să ajungă hrană pentru ogarii imperiali, s-a înfipt în istoria Bucureștiului atât de bine, încât chiar și astăzi îi mai este pomenit numele.
Manuscrisul fanariot
Țiganul era descendentul frichinisit al îndepărtatului tyagan, vagabondul, un urmaș care intrase în necazuri, prins, vândut, cu valoare exactă de 5 taleri, cât dăduse cojocarul pentru răscumpărarea lui. Kiriță trecu prin minte toți țiganii pe care-i cunoștea și, în timpul scurt cât dură depoziția popii Mitu, deveni dușmanul de moarte al cuvântului țigan, descins din numele unui strămoș pentru al cărui vis nu avea nicio stimă.
Manuscrisul fanariot
Cine are nevoie de bucatele rele? Ele sunt doar arma finală, când nu mai e nimic de făcut.
Mâța Vinerii
Chilipir este un cuvânt topit de soarele beat al Stambulului.
Manuscrisul fanariot
Nimic nu-i mai greu de suportat decât ca o viață de om să fie transformată în cârpe.
Manuscrisul fanariot
În gâtul lui părea să se deschidă o hală imensă. Vocea îi ieșea rugoasă, dar amplă, ca dintr-o tobă pe care cineva a călcat-o în picioare, ca apoi să strecoare în ea un pai umezit, prin care ieșea cu durere glasul captiv și contorsionat prin cotloanele bietei tobe scâlciate.
Manuscrisul fanariot
Brăiloiu, cu bărbuța periată la fir și scurtată ca bidineaua, trecea printre musafiri, lăsând să-i fâlfâie pulpanele trandafirii ale anteriului nou-nouț.
Manuscrisul fanariot
Nu contează numele, ci forța sângelui.
Zogru
E ciudat cum unii oameni cred că există fantome, chiar dacă nu le-au văzut niciodată.
Zogru
Unii s-au crezut salvați prin neparticipare la comunism.
Fantoma din moară
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri adevărate.
Mămica la două albăstrele
Nicio femeie nu trebuie să nască un copil băgat cu forța în ea.
Lizoanca
În viața scurtă pe care a primit-o un suflet, nu există loc pentru a împărți cu altul.
Manuscrisul fanariot
Evaluând situația la rece, Maiorca nu era decât o nucă într-un copac pe cale să devină mobilă pentru boierul Doicescu.
Manuscrisul fanariot
Cam orice ai nevoie se află în țara asta, numai să ai cum să pui botul, iar aici sunt două posibilități: ori bagi pe altul la înaintare ori te zbați să ajungi stăpân peste mălai.
Fantoma din moară
Toate relele cărnii vin din mâncare.
Mâța Vinerii
Cutremurat de temerea morții, visă toată noaptea numai labe de gâște. Pe mâna lui, împodobită cu un singur inel, în care era gravată stema familiei, viermii molimei începură să crească.
Manuscrisul fanariot
Sf. Gheorghe, și Sf. Dumitru păzesc și astăzi cele două porți ale timpului.
Manuscrisul fanariot
Un strop de carmin pe buze, un strop pe obraz. Îmi pun pălăria cumpărată din Lipsca, pantofii cu pampon și-mi iau cortelul de soare.
Mâța Vinerii
O mâncare cuprinde întâlnirile, pasiunile și aspirațiile unui număr mare de oameni.
Mâța Vinerii
Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți.
Manuscrisul fanariot
Libertatea nu este decât lacrima care sapă în carne.
Manuscrisul fanariot
Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păianjeni.
Manuscrisul fanariot
Ce este de fapt o generație? O clică luptătoare. Iar în umbra clicii, taie și spânzură disperații.
Fantoma din moară
Într-un autobuz gol, oamenii aleg să se așeze lângă singurul scaun ocupat, nu din mitocănie, ci dintr-un instinct de turmă!
Mămica la două albăstrele
Căci Ceaușescu nu este decât marca unei istorii epuizate.
Fantoma din moară
Orice prăbușire are o latură nesimțită și una entuziastă, iar aceasta din urmă poate să capete și câte două rânduri de aripi.
Lizoanca
Leun gusta epilepsiile cărnii în Bozărie, iar bătrânii boieri sorbeau afion, închiși în iatacuri, perindând prin minte toate pizdele care-i făcuseră să se simtă bărbați.
Manuscrisul fanariot
Amăgirea e timpul amiezii, iar Bucureștiul, acum înțelegea, era cel mai perfid loc din lume, în care trăia Maiorca și în care el, un biet amăvipsit din Săruna, își căpătase un nume.
Manuscrisul fanariot
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală.
Patru bărbați plus Aurelius
Trădarea - o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut.
Mâța Vinerii
Ce poate fi mai rău decât să n-ai bărbat? Să ai bărbat!
Omulețul roșu
Chiar și după ce trecu ciuma, Brăiloiu rămase atins de melancolie, începând să aprecieze singurătățile de smarald ale omului tolănit între perne de mătase
Manuscrisul fanariot
Ochii lui Tilu arătau ca două băltoace în lumina de liliac a serii. Îi simțea răsuflarea în care se amestecau lichioruri și tutun cald. Buzele groase se mișcară din nou și în gangul peste care începuse să domnească teroarea se risipi un cuvânt scurt, ca o lipăială de papuci noi.
Manuscrisul fanariot
A fi alături de familie poate să fie în multe cazuri mai imoral decât să te dezbraci în piața centrală.
Mămica la două albăstrele
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii.
Mâța Vinerii
Timiditatea este când omul zâmbește cu niște dinți de cățel.
Manuscrisul fanariot
Orice încercam să vorbesc cu ea se termina repede, pentru că zâmbea și spunea întotdeauna da, jupâneșica, ca și cum ar fi zis las că-ți trece! După mulți ani am înțeles că nu vorbea pentru că nu voia să-și piardă timpul cu mine.
Mâța Vinerii
Când dorințele lumii se înmulțesc, peste București bat aripi de porumbei, pe care nimeni nu știe ce-i aduce deasupra orașului.
Manuscrisul fanariot
Turcul, pe care îl chema Redzeb, îndreptă ochii spre el, doi ochi adormiți de căldură.
Manuscrisul fanariot
Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care-a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a-ntâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie. Poți să te naști iar!
Manuscrisul fanariot
Dorințele cărnii, care sunt deopotrivă dorințele amigdalei impetuoase din miezul creierului, sunt cele mai directe demersuri ale oricărei legături.
Mămica la două albăstrele
Există în mod tradițional un număr important de tați nemulțumiți de copii, însă în cazul de față nemulțumirea era ca o rană.
Manuscrisul fanariot
Între pernele de cit, sub ceaprazurile care coborau din perdeaua de miere, dascălul și Zoica lingeau șerbet de salcâm.
Manuscrisul fanariot
Orice bucureștean era de părere că cea mai mare pedeapsă pentru un venetic era să-l arunce peste graniță fără dreptul de-a se întoarce.
Manuscrisul fanariot
Caietul meu cu coperți de mătase va fi ținut în mâini de un om care vrea să știe ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, același sânge în care fâlfâie speranțele nemuririi, curgea prin altă carne de om.
Mâța Vinerii
Femeile pline de dorințe râdeau slobozind ofuri, iar bucuria le creștea ca tăria geamului spart în etape ori se înfoia ca un capac de pe ciorba aflată pe foc. 
Mâța Vinerii
Cu cât sunt mai inculți, cu atât sunt mai necruțători (cronicarii).
Patru bărbați plus Aurelius
Buni și răi, la grămadă, toți se cuibăresc cu mulțumire sub același ambalaj pe care e desenată fața vicleană și nerușinată a unui conducător trecător, ca și ei.
Fantoma din moară
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului de vară și al prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste.
Fantoma din moară
Cea mai grea dintre toate pe care un om e destinat să le ducă este speranța care te golește de sânge până la moarte.
Mâța Vinerii
Ceaușescu - umbra unei lumi care plutește încă deasupra mea, gata să explodeze în milioane de indivizi perseverenți și eterni.
Fantoma din moară
Cioara trăiește numai pentru a veghea întunericul închis în mintea de om.
Mâța Vinerii
Uneori, rămâne în memorie numai o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară.
Mămica la două albăstrele
Amiaza este o pisică de miere care se plimbă prin sufletul meu.
Mâța Vinerii
Pentru fricos, nemulțumirile se așază una peste cealaltă, până când el însuși devine un morman de nefericiri.
Mâța Vinerii
Când treci pe lângă om, îi spui bună ziua, zâmbești la el și te ține minte.
Lizoanca
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie.
Mâța Vinerii
Căderea comunismului - sufletul unei mori părăsite care și-a găsit un loc statornic, în carnea vie a unor oameni care nu doar că nu contau pentru istorie, dar care nici pentru ei înșiși nu mai însemnau ceva.
Fantoma din moară
Amăgirea este un sărut care doare.
Manuscrisul fanariot
O scrisoare reprezintă un act de mare curaj: nu este doar pentru adresant, ci uneori pentru ochii străini.
Omulețul roșu
Orice om suferă când e dat la o parte, dar mai vârtos decât toți o face acela îngrozit într-atâta, încât, dacă-i vine un pic de apă la moară, face prăpăd.
Mâța Vinerii
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Mâța Vinerii
Niciunul dintre cei care țin în cuprinsul sufletelor lor aripa neliniștită a fantomei din moară nu bănuie că și alții, mulți chiar, trăiesc aceeași dulce emoție secretă a osmozei începută între zidurile de foc.
Fantoma din moară
În lumina Stambulului, făcută de lună și stele, grecul și macedoneanca au devenit o singură ființă. Și-au deschis sufletele, și-au împărțit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceața pe care fiecare o păstra pentru altul.
Mâța Vinerii
Când fiecare cuvânt e în căutare de fraze, orice accidente sonore contează pentru mersul capricios al istoriei.
Manuscrisul fanariot
Peste Dâmbovița pluteau norii, iar în zare se mișca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul orașului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume.
Manuscrisul fanariot
În comunism și Dumnezeu era vinovat.
Fantoma din moară
Când bătea bucata de carne pentru fripturi, i se înmulțeau și bătăile inimii, iar cât sfârâia tigaia, sângele i se umplea de păianjeni.
Mâța Vinerii
Cu cât e cineva mai speriat, cu atât se amărăște mai rău.
Mâța Vinerii
Omul deștept n-ascultă nenorocirile străinilor ca să se ferească de ele, ci pentru că într-o poveste, mai ales nefericită, se află mărunțișurile care dau farmecul viețuirii.
Mâța Vinerii
Dar, pe cât ridicam glasul, pe atât și râsul lui Costas devenea mai intens, molipsind servitorimea și ciohodarii, încât de sub arcade, din încăperile nevăzute ale acelei hardughii de palat, auzeam hăhăiala pajilor, chicoteala cameristelor, hohotele nesăbuite ale unor icioglani care lustruiau lingurițele.
Mâța Vinerii
În primul rând, apăru Brăiloiu, în cupeul de un verde-smarald, în urma căruia țopăiau 12 călăreți strânși în haine de un alb-argintiu.
Manuscrisul fanariot
Kilipir dădea însăși măsura ratării. Era nu doar pumnalul aruncat în mijlocul frunții, ci un cui înroșit, un burghiu făcut ca să zdrobească în timp, cu cea mai înceată mișcare, carnea unui om condamnat să-și piardă pe rând casa, numele și credința.
Manuscrisul fanariot
Zoica se evaporase, lăsând în urmă un val de parfum, pe care-l traseră în nări, pe rând, camerista, bijutierul și însuși mirele, lăsat cu buza umflată de nedumerire. Pe tavan se vedea o pată mică, mov, ca floarea de liliac.
Manuscrisul fanariot
Zilele începură să semene. Rezemat de tăblia verde a patului, tigheli și trase festoane. Nopțile se visa în Săruna, iar ziua era copleșit de tristețea lăsată de vise.
Manuscrisul fanariot
Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască. Iar acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui.
Manuscrisul fanariot
Timp de o oră cât dură haosul, Leun și Maiorca se ascunseră în camera de la han. Pe tăblia verde a patului, ea zâmbea intimidată, pipăindu-și mărgelele, ca niște dinți de cățel.
Manuscrisul fanariot
Numele poate fi pierdut, înlocuit, compromis, stâlcit sau furat.
Manuscrisul fanariot
O femeie violată este o fabrică de monstruozități, pe care ochii lui Dumnezeu, muribunzi, o roagă să se oprească, să închidă porțile și să concedieze lucrătorii.
Fantoma din moară
O hârtie scrisă de-o mână de om e de multe ori numai consecința unor întâmplări rămase în umbră. Iar între multele fapte ascunse în slova manuscrisului nostru se află și o dimineață din viața Mandei, fără de care ziua manuscrisului n-are nicio valoare.
Manuscrisul fanariot
Invidia e hrănită de credința fermă că locul tău a fost luat de altul.
Lizoanca
Printre frunzele obosite, mii de guri nevăzute își lăsară suspinele, acele guri mici, ascunse în cutele lumii. Guri care n-au mai mâncat, cotropite de o singură poftă. Guri care strigă, guri care șușotesc pentru o singură ființă. Gurile inflamate, din care au mușcat alte guri hăituite de moarte.
Manuscrisul fanariot
Istoria capătă forță când singurătatea unui om prinde rădăcini în miezul unei fapte.
Fantoma din moară
Atracție este un cuvânt ca un ciob de sticlă.
Mămica la două albăstrele
Sub soarele egofiliei globale nimeni nu-și pierde timpul să scrie despre altul!
Fantoma din moară
Comunismul- fruntea înaltă și murdară a lui Gabriel Neicușoru.
Fantoma din moară
Amenințarea îți lasă în cap o mie de ace încinse.
Zogru
Strada se umpluse de fum, iar clopotele bisericilor băteau nebunește. La acestea se adăugau și cădelnițele, mânuite popește de copiii casei lui Mantu, țigănuși experți care colindau străzile, înarmați cu afumătoare de argint și cu stropitori din care se risipeau parfumuri calde și dulci, ca săpunul de Creta, anunțând în tot Bucureștiul nunta Zoicăi.
Manuscrisul fanariot
Marea dramă a Bucureștiului este că un oraș cu o acustică perfectă este locuit de niște oameni afoni.
Manuscrisul fanariot
Dincolo de asaltul mai mult sau mai puțin hormonal, se află speranța că acest impuls răscolitor îți va supraviețui.
Mămica la două albăstrele
În iatacul lui Dan Brașoveanu Doicescu era fum ca într-o ospătărie de han. Boierul se plimba, numărându-și pașii. Smocul de păr aliniat deasupra sprâncenelor arăta ca o coadă de drac.
Manuscrisul fanariot
Fiece om are timpul său de întoarcere la strămoși, uneori declanșator de crize și de maladiile sângelui.
Manuscrisul fanariot
Auzi un cuvânt și-l uiți imediat, fără să ai habar că din vibrațiile lui se răsucesc deja firele lipicioase ale unei pânze de atac.
Manuscrisul fanariot
În grădinile ample ale visătoriei, rătăcește întodeauna un nume ciripitor și banal.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Insolența - o viață de neținut în frâu, dornică să se risipească și să intre buluc peste viețile altora.
Lizoanca
Căci o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total.
Mâța Vinerii
Cuvintele nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești.
Manuscrisul fanariot
Comunismul - o istorie de cauciuc ars.
Fantoma din moară
Există mirodenii care-ți fac nasul mare și lichioruri care-ți șterg strălucirea.
Mâța Vinerii
Orice fugă are gustul păcatului, te preface-n milog.
Mâța Vinerii
Plăcerile mațului ies ca buruiana la suprafață.
Mâța Vinerii
Cei mai răi sunt cei care îți spun din capul locului că nu sunt îndrăgostiți, dar că te-ar regula puțin.
Mămica la două albăstrele
Să strigi cu exuberanță numele cuiva e ca și cum ai anunța că te-ai hotărât să renunți la tine.
Mămica la două albăstrele
Am observat că există un sentiment sfâșietor de întrăinare la toți românii plecați.
Omulețul roșu
De ce trăiesc? Ca să trec strada și să mă pup cu Nino!
Mămica la două albăstrele
Mama fusese crescătoare de ciori. De aceea erau așa de multe în curtea noastră. Din inimile lor știa să facă o mâncare pentru satorinii care visau.
Mâța Vinerii
Nasul curiosului e mai periculos decât toate armele lumii.
Mâța Vinerii
În ochii unui om se vede întotdeauna mâncarea pe care-a băgat-o în el.
Mâța Vinerii
Timpul trecut: mort dar cu pretenții.
Patru bărbați plus Aurelius
Dulceața poveștii este dată de felul în care se deschide o gură.
Mâța Vinerii
Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare.
Omulețul roșu
Jupânul Ispas era tot negru, făcându-mă inițial să cred că era îmbrăcat. Am căscat ochii și curând mi-am dat seama că n-avea nicio haină pe el. Rămăsesem lângă un prun, fără puterea de-a mai face vreun pas. Nu mă vedea. Nu pentru că n-aș fi fost la vedere, ci pentru că avea ochii închiși. A fost prima oară când am văzut un bărbat dezbrăcat.
Mâța Vinerii
Printre gropile mlăștinoase se răsuceau poteci, știute doar de tălpile bucureștenilor loviți de dragoste și de patimile ei grele.
Manuscrisul fanariot
Caterina dădea din când în când capul pe spate, împrăștiind în jur un râs plin, iar popa râdea în barbă. El arăta ca un țap bolnav. Ea părea meribibula – îmbibată în vin!
Mâța Vinerii
Cuvintele înfundate umplură pe nesimțite câteva spații, între cotcodăceala găinilor din curtea boierului Doicescu și conversația scurtă a unor pariori din Piața de Zdrențe.
Manuscrisul fanariot
Omul hăituit e în stare să se cuibărească oriunde, niciun loc nu e rău sau bun pentru el, atâta timp cât îi dă răgazul să spere.
Manuscrisul fanariot
Există oameni care se întâlnesc o singură dată și rămân legați pentru totdeauna.
Mămica la două albăstrele
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit.
Mămica la două albăstrele
Îmi dau seama că furtul face parte din principiile supraviețuirii. Iar cel intelectual aproape că nici nu mai este considerat un delict.
Omulețul roșu
Moartea - pasărea de nămol.
Fantoma din moară
Cine trece fără să se uite în stânga și-n dreapta e din capul locului ocolit de lume și nu reușește nimic la viața lui.
Lizoanca
Orașul se mișca lent, ca o picătură de apă rostogolită pe un geam lovit de căldura amiezii.
Manuscrisul fanariot
Orice sunet al lumii este o fărâmă a marii istorii.
Manuscrisul fanariot
Dintre toate relele lumii, niciunul nu este atât de profund cum este cel ieșit din mintea nefericită a unui fricos.
Mâța Vinerii
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus.
Manuscrisul fanariot
Dintre cazurile posibile de acces la alt suflet face parte și emoția îndrăgostitului oarecare, trecător pe lângă sufletul meu.
Omulețul roșu
Nu contează care e premiul, trebuie să alergi.
Lizoanca
Este insuportabil să pierzi contactul cu istoria și cu oamenii de care te-ai atașat.
Zogru
Bucuria cărnii nu stă în împărtășire. Oamenii nu împart, ci se laudă.
Manuscrisul fanariot
Leun, acest Leun amenințat să ajungă un kilipir, aninat la brâul de mătase al boierului Dan Doicescu, arăta ca trecut prin taifun. Părul îi ieșise umezit de sub fes, saricul era căzut pe frunte, iar fermena lui cu mâneci brodate arăta ca o cârpă.
Manuscrisul fanariot
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador.
Mămica la două albăstrele
Era o încercare grea pentru mine, căci despre cifre v-am spus: sunt ca apa de râu.
Mâța Vinerii
Într-o seară tihnită mi-am găsit un loc bun și-un pled de mătase și-am deschis, în sfârșit, marea carte a satorinilor. Cum îmi povestise Maxima, era un fel de listă, fiecare satorin fiind înscris acolo, cu numele și valoarea lui. Plus un portret pictat. Colorată, te îmbia s-o citești și, pentru că era mare, o puteam sprijini pe genunchi, așa cum cred eu că ar trebui citită o carte.
Mâța Vinerii
Inevitabilii sunt acei bărbați capabili să te declepsidreze.
Patru bărbați plus Aurelius
Decât un nume de praf, spulberat la prima suflare, este mai bun unul pe care îl vrea toată lumea.
Manuscrisul fanariot
Peste București nu se mai auzi nicio șoaptă. Din foișoarele înalte sute de ochi înțepeniră în albastrul trăsurii. Însuși contele Hastatov îl privea prin ocheanul montat în argint, curentat de o presimțire. Fără pic de sunet, orașul părea sfârșit.
Manuscrisul fanariot
În ochii unui om se vede întotdeauna mâncarea pe care-a băgat-o în el.
Mâța Vinerii
Oamenii continuă să trăiască, chiar și după ce-au fost rupți de istoria care i-a călcat în picioare.
Fantoma din moară
Cifrele sunt perverse. Nu sunt pentru visători ori pentru mințile crude!
Mâța Vinerii
Cine schimbă de fapt lumea? Voievozii care au tăiat capete, industriașii care au sărăcit mii de oameni, poeții care au călcat peste cadavrele altor poeți.
Fantoma din moară
Eternitatea iubirii nu se referă la durata propriu-zisă a unei uniuni.
Mămica la două albăstrele
Capcanele unei cifre sunt multe și neînchipuit de întortocheate, precum caria care sapă în dinți.
Mâța Vinerii
În cazuri dramatice, oamenii sunt incapabili să-și imagineze răul cel mai amar, dar sunt plini de speranțe.
Mâța Vinerii
Făuritorii istoriei sunt cruzi, ucigași și incendiatori de cărți. 
Fantoma din moară
După ce întorcea friptura pe partea cealaltă, începea nebunia, ca într-un suflet îndrăgostit. Tot ce mai urma după asta, salatele, garniturile și alte însoțitoare ale fripturii se transformau în bilete de dragoste, în buchete de flori și în serenade, prin care bărbații își trimit dorințele și veștile despre mersul sângelui lor. Numai că Silică nu se gândea la femei.
Mâța Vinerii
Îndreaptă-ți umerii că viața e frumoasă și merită s-o privești drept în ochi!
Fantoma din moară
Legăturile lui cu morții au început timpuriu. Întors din Florența, unde studiase filozofia, și-a căpătat faima, anunțând că va veni întunericul peste oraș. — Mâine, a promis el, la ora prânzului, totul o să se-ntunece! — Eclipsă de soare, au spus unii, care mai văzuseră așa ceva. — O, nu, a zâmbit Perticari, dezamăgit, întunericul de mâine e adus de un hoț vrăjitor!
Mâța Vinerii
Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferința.
Lizoanca
Dacă ai bun-simț cazi strivit... Dar dacă nu-ți pasă, îi faci pe oameni să-ți spună numele scăpărând de admirație.
Zogru
Iei și pleci mai departe sau pierzi timpul împărțind cu un om care, în absolut toate cazurile, te face să-ți iasă pe nas fapta ta bună.
Manuscrisul fanariot
Amenințarea care n-a avut loc decât în mințile unui om e înfricoșătoare decât orice violență reală.
Mâța Vinerii
Fețele buhăite înfulecă multă carne, pielea băloasă e de la pâine prea multă, iar când vezi un obraz roșu rău și rugos, omul ăla îi trage zilnic cu vin.
Mâța Vinerii
Nimic important nu poți face cât timp simți în ceafă ciocul de fier al părintelui.
Lizoanca
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu.
Lizoanca
Omul hăituit capătă o încredere oarbă în destin, răspândită și transformată, cu timpul, într-un un adevărat corpus de superstiții cu caracter geografic.
Manuscrisul fanariot
Orice copil adoptat vrea să-și găsească părinții! Adevărații părinți, de unde îi vine sângele și puritatea.
Mămica la două albăstrele
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Amăgirea este speranța cu aripioare de sfinx, puntea salvatoare și mâna întinsă.
Manuscrisul fanariot
Friptura trebuie s-o mângâi, cu ciorba trebuie să vorbești, dulciurile au nevoie de corconeală ca un copil, iar mezelicurile trebuiesc împodobite și bibilite, ca o mireasă!
Mâța Vinerii
Plagiatul îmi amintește șirul lung de profesorime ipocrită și cohortele de studenți obligați să se prefacă și să învețe același tipar.
Mămica la două albăstrele
Duhul podelei - un șarpe al casei, alb, cu ochi femeiști și glasul îngroșat de vin și de alte păcate.
Manuscrisul fanariot
Inovația acestui odor erau urechile. În jurul celor două orificii, Leun așezase un colan răsucit cu fir de aur, punctat din loc în loc de niște clopoței cât unghia, comandați de el la fierar. Cu toate că era prea departe ca să audă muzica lor, Leun își imagină mirarea lui Moruzi la fiecare mișcare a calului și un val de lacrimi îi umplu ochii.
Manuscrisul fanariot
Știu că e greu să accepți să fii agresat, dar există ceva și mai cumplit, anume să fii silit să trăiești în celălalt rol - al agresorului.
Omulețul roșu
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară murdărit de un ruj străvechi.
Mămica la două albăstrele
Cea mai mare catastrofă a vieții e că există un tartore peste partea ei cea mai frumoasă. La ce folosesc părinții?
Lizoanca
Sunt o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp.
Omulețul roșu
Memoria e doar o pungă pe care inteligența te face să știi cum s-o deschizi, iar atenția ți-o păstrează.
Mâța Vinerii
Unei amante disprețuite nu te apuci să-i povestești despre nevastă. Nu merită. E doar o pizdă, care oricum nu înțelege.
Mămica la două albăstrele
invidia crește susținută din toate părțile, și de ură, și de umilință, și de gândul că viitorul cel viguros este pus în primejdie.
Lizoanca
Stă pe un divan de mătase făcut colac și, când nu-i convine ceva, urlă de se aude până la brutăria armeanului: Skatá skatá sto thirío! Dacă auzi cuvintele astea, precis vin de la nechibzuitul de Costas!
Mâța Vinerii
Amăgirea promite, îți arată un viitor făcut din cocoși roz.
Manuscrisul fanariot
În ciuda reputației sale de loc vesel, Bucureștiul este plin de suspine.
Manuscrisul fanariot
Amintirile încep când peste timpul trăit în prezent, se împing accidental alte întâmplări deja fumate, nu tocmai ele însele, în forma lor vie, ci ecoul, negativul lor.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Totul, absolut totul vine din minte.
Mămica la două albăstrele
Uneori există emoții care continuă să se dezvolte ca și cum n-ar conta absolut deloc că autorul lor e mort de-o sută de ani!
Mămica la două albăstrele
Uneori scrisul vine din speranța că vei găsi aliați. Alteori e doar rezultatul unei vanități fără margini.
Mâța Vinerii
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri.
Mămica la două albăstrele
Dacă vrei ceva, trebuie să ceri. În niciun caz nu aștepți ca prostul!
Mâța Vinerii
Comunismul - o istorie care a vomitat puternic peste toți oamenii ei.
Fantoma din moară
Viața e făcută din bunătăți apucate în grabă.
Manuscrisul fanariot
Am urcat o sută de trepte, având grijă să nu-mi agăț rochia în trandafirii care ieșeau ordonat din marginea scării. Când am ajuns sus, eram asudată. Rochia, care era rochia mea vărgată, mă ardea. Pe verandă, între două coloane, dormita un matuf, ca un câine care nu știe că există pericole.
Mâța Vinerii
Trăiesc cu sufletul la gură și cu sentimentul că timpul trece pe lângă mine și că nu voi apuca să fac lucrurile esențiale.
Omulețul roșu
Omul oropsit, dacă nu moare, se face călău.
Mâța Vinerii
Falnicul Goiu Lizate Tyaga plecase într-o călătorie împreună cu familia, care însuma o mie de capete. Era convins că stăpânea arta sunetelor și că oriunde în lume s-ar fi dus ar fi putut să pună cu botul pe labe pe oricine, chiar și cetăți întregi, printr-un singur cuvânt rostit cum trebuie și înfipt în creierul nătâng al străinilor.
Manuscrisul fanariot
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini.
Manuscrisul fanariot
Dumnezeu - o nefericire care supraviețuiește miraculos.
Fantoma din moară
Singura realitate care i s-a dat unui om este Sator. Dincolo de el se află doar moartea.
Mâța Vinerii
Orice corespondență e un caz ciudat de sympathie, o încercare de a stabili alianțe.
Omulețul roșu
Românii nu sunt de încredere.
Manuscrisul fanariot
Există cuvinte care respiră cu suferință de elf.
Manuscrisul fanariot
Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă.
Manuscrisul fanariot
Nu e nimeni care să n-aibă ca frate o plantă.
Mâța Vinerii
Moartea nu este decât un pitic fără suflet de care i-a fost milă cuiva, la un moment dat.
Mâța Vinerii
La școală, se știe că, dacă nu dai cu gura, ești ca și mort.
Mămica la două albăstrele
Trei-ul este cifra ipocriziei. Distruge perechea. Dă iluzia perspectivei.
Mâța Vinerii
Omul are nevoie de recompensă ca să intre în joc.
Omulețul roșu
Apoi apăru și Riga din Veleștin cu o voce de țambal, povestind în răscrucea de la Hanul Șerban-Vodă tot felul de istorii care dovedeau că nici nu existau vrăjitoare.
Manuscrisul fanariot
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți.
Patru bărbați plus Aurelius
Numai libertatea umple sufletul unui om.
Zogru
În cuvinte trăiește fantasma unei aspirații, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier.
Manuscrisul fanariot
Nu era mâncare pe care să n-o fi iubit și a cărei amintire să n-o păstreze în suflet. Pasta de linte era ca o guvernantă bătrână, care devenea desfrânată imediat ce-o acoperea cu felioare de ceapă, prăjite în unt.
Mâța Vinerii
Jucătorul are nevoie de spectatori. El vrea recunoaștere, glorie, aplauze.
Omulețul roșu