Doina Ruști

Citate

Orice poveste e compusă din cuvinte, iar între ele sunt unele ca niște păianjeni. Nu sunt făcute din sunete curate, ci din protestele discrete ale unor fantome, cuibărite în fibra precară a hematiilor omenești.
Manuscrisul fanariot
Falnicul Goiu Lizate Tyaga era convins că stăpânea arta sunetelor și că oriunde în lume s-ar fi dus ar fi putut să pună cu botul pe labe pe oricine, chiar și cetăți întregi, printr-un singur cuvânt rostit cum trebuie și înfipt în creierul nătâng al străinilor.
Manuscrisul fanariot
Într-o seară tihnită mi-am găsit un loc bun și-un pled de mătase și-am deschis, în sfârșit, marea carte a satorinilor. Colorată, te îmbia s-o citești și, pentru că era mare, o puteam sprijini pe genunchi, așa cum cred eu că ar trebui citită o carte.
Mâța Vinerii
Să te abții de la plâns e doar un mod idiot, cultivat social, de a anihila emoțiile.
Omulețul roșu
Oamenii cască gura la suferința cuiva nu pentru că le-ar păsa, ci ca să poată povesti mai târziu.
Lizoanca
În ochii unui om se vede întotdeauna mâncarea pe care-a băgat-o în el.
Mâța Vinerii
Pe mâna lui, împodobită cu un singur inel, în care era gravată stema familiei, viermii molimei începură să crească.
Manuscrisul fanariot
Chiar și după ce trecu ciuma, Brăiloiu rămase atins de melancolie, începând să aprecieze singurătățile de smarald ale omului tolănit între perne de mătase
Manuscrisul fanariot
Capcanele unei cifre sunt multe și neînchipuit de întortocheate, precum caria care sapă în dinți.
Mâța Vinerii
Friptura trebuie s-o mângâi, cu ciorba trebuie să vorbești, dulciurile au nevoie de corconeală ca un copil, iar mezelicurile trebuiesc împodobite și bibilite, ca o mireasă!
Mâța Vinerii
Nasul curiosului e mai periculos decât toate armele lumii.
Mâța Vinerii
O mâncare cuprinde întâlnirile, pasiunile și aspirațiile unui număr mare de oameni.
Mâța Vinerii
Strada se umpluse de fum, iar clopotele bisericilor băteau nebunește. La acestea se adăugau și cădelnițele, mânuite de copiii casei lui Mantu, țigănuși experți care colindau străzile, înarmați cu afumătoare de argint și cu stropitori din care se risipeau parfumuri calde și dulci, ca săpunul de Creta.
Manuscrisul fanariot
Între pernele de cit, sub ceaprazurile care coborau din perdeaua de miere, dascălul și Zoica lingeau șerbet de salcâm.
Manuscrisul fanariot
Există nefericiți care adoptă copii ca să-i infecteze cu nefericirile lor!
Mămica la două albăstrele
Uneori scrisul vine din speranța că vei găsi aliați. Alteori e doar rezultatul unei vanități fără margini.
Mâța Vinerii
Dar, pe cât ridicam glasul, pe atât și râsul lui Costas devenea mai intens, molipsind servitorimea și ciohodarii, încât de sub arcade, din încăperile nevăzute ale acelei hardughii de palat, auzeam hăhăiala pajilor, chicoteala cameristelor, hohotele nesăbuite ale unor icioglani
Mâța Vinerii
Orice dezastru e precedat de o frică sfidătoare.
Îi zâmbea din nou și, pentru că Neicușoru nu știa ce să facă, fantoma se lipi de brațul lui, făcându-l să se urnească.
Fantoma din moară
Nu-ți pierzi timpul cu omul darnic. Nu te întinzi la băut. Nu faci filozofia gestului său. Și nici nu-l treci pe lista de prieteni. El rămâne doar un garant – omul cu banii.
Mâța Vinerii
Invidia crește susținută din toate părțile, și de ură, și de umilință, și de gândul că viitorul cel viguros este pus în primejdie.
Lizoanca
În carcasa fiecărui om stă închis un cuvânt, o combinație insolită de sunete care propulsează în lume ființa acelui ins.
Omulețul roșu
Iubirea - fericirea de a fi doar o cârpă care putrezește în rana unui străin.
Manuscrisul fanariot
Numele Bucureștiului este făcut din flori de zarzăr și din fierbințeala ardeiului perpelit pe cărbuni
Manuscrisul fanariot
E ciudat cum unii oameni cred că există fantome, chiar dacă nu le-au văzut niciodată.
Cea mai grea dintre toate pe care un om e destinat să le ducă este speranța care te golește de sânge până la moarte.
Mâța Vinerii
Orice acuplare privită ca un simplu affaire e ca un gândac pe trahee, ca un muc de țigară murdărit de un ruj străvechi.
Mămica la două albăstrele
Leun, acest Leun amenințat să ajungă un kilipir, aninat la brâul de mătase al boierului Dan Doicescu, arăta ca trecut prin taifun. Părul îi ieșise umezit de sub fes, saricul era căzut pe frunte, iar fermena lui cu mâneci brodate arăta ca o cârpă.
Manuscrisul fanariot
Până seara, Mitu se strecură în sute de minți, ba păros ca un lup, ba înzestrat cu un ștremeleag care fu descris cu amănunte, începând cu lungimea de aproape un cot și continuând cu bățoșenia și capul falnic aburit ca un dovleac abia scos din cuptor.
Manuscrisul fanariot
Nimic important nu poți face cât timp simți în ceafă ciocul de fier al părintelui.
Lizoanca
Interdicția de a plânge mi se pare mai rea decât amenințările ori șantajul.
Omulețul roșu
Cutremurat de temerea morții, visă toată noaptea numai labe de gâște.
Manuscrisul fanariot
Mămica la două albăstrele
Uneori, rămâne în memorie numai o punte fierbinte către un om iubit timp de o singură vară.
Mămica la două albăstrele
În gâtul lui părea să se deschidă o hală imensă. Vocea îi ieșea rugoasă, dar amplă, ca dintr-o tobă pe care cineva a călcat-o în picioare, ca apoi să strecoare în ea un pai umezit, prin care ieșea cu durere glasul captiv și contorsionat prin cotloanele bietei tobe scâlciate.
Manuscrisul fanariot
Bucureșteanca a luat un pui de turc, găsit prin Stambul, un adolescent uns deja cu otrăvurile vieții, pe care l-a înfiat, dându-i numele Ghiorma, de al cărui viitor glorios nu se îndoia câtuși de puțin.
Manuscrisul fanariot
Amăgirea este un fel de vrajă, o înșelătorie subțire, un truc de fezandat inocenți.
Manuscrisul fanariot
Trăiesc eliberată de istorie, într-o singurătate fericită.
Omulețul roșu
Ea mergea cu spatele, uitându-se drept în ochii lui, congestionată. El o ținea strâns, atent să n-o scape din chinga de dud. Erau doi oameni legați pe viață și care se urau nețărmurit.
Lizoanca
Singura realitate care i s-a dat unui om este Sator. Dincolo de el se află doar moartea.
Mâța Vinerii
Oamenii care tac de multe ori nu sunt slabi, nu sunt rușinați. Frica lor de a nu se arăta mai proști decât ceilalți le pune lacăt la gură, îi arată neghiobi.
Mâța Vinerii
Când fiecare cuvânt e în căutare de fraze, orice accidente sonore contează pentru mersul capricios al istoriei.
Manuscrisul fanariot
Există o liniște care rupe legăturile dintre oameni.
Manuscrisul fanariot
Amiaza este o pisică de miere care se plimbă prin sufletul meu.
Mâța Vinerii
Orice fugă are gustul păcatului, te preface-n milog.
Mâța Vinerii
Plagiatul îmi amintește șirul lung de profesorime ipocrită și cohortele de studenți obligați să învețe același tipar.
Mămica la două albăstrele
Moartea nu este decât un pitic fără suflet, de care i-a fost milă cuiva, la un moment dat.
Mâța Vinerii
Din foișoarele înalte sute de ochi înțepeniră în albastrul trăsurii. Însuși contele Hastatov îl privea prin ocheanul montat în argint, curentat de o presimțire. Fără pic de sunet, orașul părea sfârșit.
Manuscrisul fanariot
Un om care trăiește la maxim învață să se bucure singur.
Manuscrisul fanariot
Amintirile sunt niște molii ascunse în haine.
Mâța Vinerii
După ce întorcea friptura pe partea cealaltă, începea nebunia, ca într-un suflet îndrăgostit.
Mâța Vinerii
Caietul meu cu coperți de mătase va fi ținut în mâini de un om care vrea să știe ce-a fost cu mult înainte ca el să se nască, în timp ce sângele lui, același sânge în care fâlfâie speranțele nemuririi, curgea prin altă carne de om.
Mâța Vinerii
O hârtie scrisă de-o mână de om e de multe ori numai consecința unor întâmplări rămase în umbră. Iar între multele fapte ascunse în slova manuscrisului nostru se află și o dimineață din viața Mandei, fără de care ziua manuscrisului n-are nicio valoare.
Manuscrisul fanariot
Tot ce mai urma după asta, salatele, garniturile și alte însoțitoare ale fripturii se transformau în bilete de dragoste, în buchete de flori și în serenade, prin care bărbații își trimit dorințele și veștile despre mersul sângelui lor. Numai că Silică nu se gândea la femei.
Mâța Vinerii
.. s­-a ridicat și el în istorie, fiind spânzurat pe nedrept ori pentru păcatele strămoșilor și vreo sută de ani toţi urma­șii lui au dus mai departe numele pedepsei, până când un Ioniţă Spânzuratu a reușit să scape de acest nume, pe la 1730
Căci o mâncare nu este doar nutrețul care face carnea să crească, ci un amestec de fapte și de parfumuri, un timp total.
Mâța Vinerii
Ceea ce contează până la urmă, din toată viața asta de rahat, este doar fluxul foșnitor, care continuă să lege oamenii chiar și după ce s-au despărțit.
Mămica la două albăstrele
Ce poate fi mai rău decât să n-ai bărbat? Să ai bărbat!
Omulețul roșu
Sub soarele egofiliei globale nimeni nu-și pierde timpul să scrie despre alcineva!
Fantoma din moară
Școlile ar trebui să se transforme în cluburi, să aibă o funcție de strictă socializare.
Omulețul roșu
Din aprilie până la sfârșitul lunii octombrie, bucureștenii trăiesc repede și într-o nepăsare totală, iar după ceea, până când înfloresc zarzării, cad într-o tihnă de stăpâni ai caselor lor.
Manuscrisul fanariot
Omul hăituit capătă o încredere oarbă în destin, răspândită și transformată, cu timpul, într-un un adevărat corpus de superstiții cu caracter geografic.
Manuscrisul fanariot
Kilipir dădea însăși măsura ratării. Era nu doar pumnalul aruncat în mijlocul frunții, ci un cui înroșit, un burghiu făcut ca să zdrobească în timp, cu cea mai înceată mișcare, carnea unui om condamnat să-și piardă pe rând casa, numele și credința.
Manuscrisul fanariot
Numele poate fi pierdut, înlocuit, compromis, stâlcit sau furat.
Manuscrisul fanariot
Inima îi prinse o viteză așa de mare, încât însuși Sf. Spiridon, patronul pantofarilor bucureșteni, fu mișcat și, făcându-i-se milă de bietul Leun, care străbătuse Imperiul pentru un vis, îi trimise cea mai bună mângâiere pe care i-o putea da acest oraș. O înjurătură îi ajunse-n timpan.
Manuscrisul fanariot
Evaluând situația la rece, Maiorca nu era decât o nucă într-un copac pe cale să devină mobilă pentru boierul Doicescu.
Manuscrisul fanariot
Niciun drum nu e mai greu pe lumea aceasta decât cel de întoarcere în locul din care ai plecat bătându-te cu pumnul în piept.
Manuscrisul fanariot
Timpul trecut: mort dar cu pretenții.
Patru bărbați plus Aurelius
Nicio femeie nu trebuie să nască un copil băgat cu forța în ea.
Lizoanca
Cuvântul țigan este descins din numele lui Goiu Lizate Tyaga, vagabondul pentru al cărui vis nebunesc urmașii lui n-au păstrat nicio urmă de stimă.
Manuscrisul fanariot
— Cu cine ți-ar plăcea să semeni dintre oamenii pe care-i cunoști? Lizoanca se gândi o bună bucată de vreme. Cu părinții nici într-un caz, pe Tori nici n-o punea la socoteală, Goarna se cam nasolise… De ce-ar fi vrut să fie ca cineva? Ea voia să fie exact cum era.
Lizoanca
Amăgirea este un sărut care doare.
Manuscrisul fanariot
Jucătorul are nevoie de spectatori. El vrea recunoaștere, glorie, aplauze.
Omulețul roșu
Niciunul dintre cei care țin în cuprinsul sufletelor lor aripa neliniștită a fantomei din moară nu bănuie că și alții, mulți chiar, trăiesc aceeași dulce emoție, a osmozei începută între zidurile de foc.
Fantoma din moară
Cu cât sunt mai inculți, cu atât sunt mai necruțători (cronicarii).
Patru bărbați plus Aurelius
Sfârșitul unei epoci e ca atunci când sugi în nări mirosul prafului vechi, cu impresia acută că asiști la o întâlnire de dragoste.
Fantoma din moară
Un strop de carmin pe buze, un strop pe obraz. Îmi pun pălăria cumpărată din Lipsca, pantofii cu pampon și-mi iau cortelul de soare.
Mâța Vinerii
În răscrucea aceasta se legăna un tecar atât de bătrân, încât, dacă bătea vântul, scârțâia ca o ușă, iar prin tecile din vârf, la care nu ajungea nimeni, trecea vijelia ca printr-o sută de troace.
Mâța Vinerii
Strada Batiște este ca o felie de pâine uitată în cuptor.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Pe verandă, între două coloane, dormita un matuf, ca un câine care nu știe că există pericole.
Mâța Vinerii
Libertatea nu este decât lacrima care sapă în carne.
Manuscrisul fanariot
Comunismul - o istorie de cauciuc ars.
Fantoma din moară
Când un câine trage să moară, omul îi crapă capul cu un par, ca să-i scurteze suferința.
Lizoanca
Acest nume se foia prin toate cotloanele, ca o boare, ca un fâșâit, ca un oftat colectiv. În sângele lui acest nume făcuse pui.
Manuscrisul fanariot
Sub cerul de vară nu erau decât ei doi, față în față, și creanga proaspătă, din care mai mustea încă sucul.
Lizoanca
Numai libertatea umple sufletul unui om.
Orașul se mișca lent, ca o picătură de apă rostogolită pe un geam lovit de căldura amiezii.
Manuscrisul fanariot
Există mirodenii care-ți fac nasul mare și lichioruri care-ți șterg strălucirea.
Mâța Vinerii
Nu contează numele, ci forța sângelui.
Leun era numele lui ascuns, pe care numai limba de șarpe a Trancăi știuse să-l dibuiască.
Manuscrisul fanariot
În orice cămașă în carouri hibernează tristețea stăpânilor ei.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
De ce trăiesc? Ca să trec strada și să mă pup cu Nino!
Mămica la două albăstrele
Când l-am auzit că pomenește de mama, pe care începuse s-o ponegrească într-o engleză aproximativă, numind-o „curvă norvegiancă“, am deschis portiera și i-am băgat un cap drept în gură. Urlam cât mă țineau plămânii, ca să mă audă și vaca de Julia: — Sunt irlandez, în pula mea de proști, sunt din Belfast, unde se trage cu mitraliera pe stradă!
Logodnica
Într­-o zi de august, a anului 1481, fantoma a dispărut după cum venise, închizându­-se într­-o boabă verde, pierdută repede printre celelalte suflete care țin lumea în viaţă.
Comunismul - fruntea înaltă și murdară a lui Gabriel Neicușoru.
Fantoma din moară
Orașul părea, într-­adevăr, părăsit. Pe ici, pe colo se înălţa fumul de bălegar și se mai auzea strigătul cioclilor.
Lui Zogru îi displăcea, în general, ideea de a se strecura într­-un individ, de care o femeie era deja îndrăgostită pentru că îi lua chiar și această mică bucurie de a fi el cuceritorul.
La o masă de lângă geam, stătea însuși Rufă. Avea părul pieptănat cu grijă, peste cap, și era îmbrăcat cu un costum bej, lucios și moale, în totală discrepanță cu întreaga încăpere, populată de mese acoperite fiecare cu pânză mototolită, arsă pe ici pe colo de țigară.
Omulețul roșu
Lache Ogaru, un bătrân subțirel, cu nasul lung, povestea continuu, cu vocea lui inconfundabilă, care mă chema ori din ce cameră aș fi fost.
Fantoma din moară
Se zice că omul n-are dreptul să-și ia singur viața, dar de fapt e un fel de scuză, pentru că nu are curajul s-o facă.
Mâța Vinerii
Iei și pleci mai departe sau pierzi timpul împărțind cu un om care, în absolut toate cazurile, te face să-ți iasă pe nas fapta ta bună.
Manuscrisul fanariot
În comunism și Dumnezeu era vinovat.
Fantoma din moară
Ura e ca o ciupercă bolnavă, deasupra unui creștet înfierbântat
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
În ciuda reputației sale de loc vesel, Bucureștiul este plin de suspine.
Manuscrisul fanariot
Îmi dau seama că furtul face parte dintre principiile supraviețuirii. Iar cel intelectual aproape că nici nu mai este considerat un delict.
Omulețul roșu
Chilipir este un cuvânt topit de soarele beat al Stambulului.
Manuscrisul fanariot
Lângă mine apăruseră doi câini, niște ogari ascuțiți, care mi se păreau scăpați dintr‑un tablou de Bruegel. Unul dintre ei avea pe cap o șepcuță verde, caraghioasă, ceea ca m‑a făcut să cred că exista și vreun stăpân prin preajmă. – Nu există, iubito! mi‑a răspuns câinele cu șapcă.
Omulețul roșu
Trecutul e ca un câine care îți rupe fără întrerupere turul, în timp ce pre­zentul este o potaie care te păcălește s-o ții în brațe, făcându-te să uiți viitorul - un ogar din rasa afgană.
Mâța Vinerii
Există ceva și mai cumplit decât să fii agresat, anume să fii silit să trăiești în celălalt rol - al agresorului.
Omulețul roșu
Iar acest copil de suflet, care era în mod normal destinat să ajungă hrană pentru ogarii imperiali, s-a înfipt în istoria Bucureștiului atât de bine, încât chiar și astăzi îi mai este pomenit numele.
Manuscrisul fanariot
În istoria românilor există un singur motiv de mândrie: Bucureștiul, acest oraș cu numele ca o haită de câini.
Manuscrisul fanariot
Oamenii generoși sunt pomeniți în cărți, însă în viața de toate zilele nu fac doi bani.
Mâța Vinerii
Suferința de a nu fi iubit este mai intensă decât forța celei mai grandioase iubiri.
Mămica la două albăstrele
Timp de o oră cât dură haosul, Leun și Maiorca se ascunseră în camera de la han. Pe tăblia verde a patului, ea zâmbea intimidată, pipăindu-și mărgelele, ca niște dinți de cățel.
Manuscrisul fanariot
Făuritorii istoriei sunt cruzi, ucigași și incendiatori de cărți. 
Fantoma din moară
Du-te-n pizda mă-tii e un act de bunăvoință, un deget ridicat în momentul oportun, o atenționare, un ajutor dat la nevoie și chiar o dezicere politicoasă de cineva care-a greșit drumul. Spune pe scurt ceea ce ar fi zis un discurs lung despre punctele slabe. Ai greșit! Asta e! Dar poți s-o iei de la capăt! Hai să ne facem că nu s-a-ntâmplat! Ești nou, nenăscut, șters din istorie.
Manuscrisul fanariot
Aurelius era un fel de majordom al bunicului meu, o prelungire tăcută și fandosită.
Patru bărbați plus Aurelius
Mistuirile efemere nu au importanță, în comparație cu sentimentul înalt că în urma hoitului tău putrezitor continuă să palpite emoția unei întâlniri.
Mămica la două albăstrele
N-am văzut degetele uriașe care mă pescuiau, ci am simțit doar vâjâitul aerului în jurul meu, apoi m-am prăvălit în hăul sumbru, atingând cu obrazul lespedea caldă a dinților uriași.
Omulețul roșu
Se întoarse alene ca să-și adune gândurile și atunci îi apăru drept în față fantoma. Era mai mică decât cum o văzuse cu câteva zile în urmă. Arăta ca o eșarfă spumoasă .
Fantoma din moară
Amăgirea promite, îți arată un viitor făcut din cocoși roz.
Manuscrisul fanariot
În cuvinte trăiește fantasma unei aspirații, clonate, devenită peste noapte o stăpână de fier.
Manuscrisul fanariot
În țara asta toți oamenii de valoare sunt ținuți cu fruntea-n rahat.
Lizoanca
De cele mai multe ori lucrurile grave se întâmplă nu pentru că stăpânul nu știe povestea, ci pentru că n-a auzit-o cum trebuie.
Mâța Vinerii
Cu buzele strânse, subțirei ca și stăpânul, țiganii lui Brăiloiu arătau ca niște viespi abia ieșite din ou.
Manuscrisul fanariot
În lumina Stambulului, făcută din lună și stele, grecul și macedoneanca au devenit o singură ființă. Și-au deschis sufletele, și-au împărțit micile lor păcate. Au gustat împreună din dulceața pe care fiecare o păstra pentru altul.
Mâța Vinerii
Brăiloiu, cu bărbuța periată la fir și scurtată ca bidineaua, trecea printre musafiri, lăsând să-i fâlfâie pulpanele trandafirii ale anteriului nou-nouț.
Manuscrisul fanariot
În grădinile ample ale visătoriei rătăcește întodeauna un nume ciripitor și banal.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Marea dramă a Bucureștiului este că un oraș cu o acustică perfectă este locuit de niște oameni afoni.
Manuscrisul fanariot
Comunismul - o istorie care a vomitat puternic peste toți oamenii ei.
Fantoma din moară
Dulceața poveștii este dată de felul în care se deschide o gură.
Mâța Vinerii
Str. Lipscani este tapetată integral cu chemări, de unde și credința bucureștenilor că cine trece pe-acolo nu se mai întoarce niciodată acasă.
Manuscrisul fanariot
M-am rostogolit de-a lungul holului și-am trecut prin pata de lumină și prin zona de litere și pe urmă am zărit cheia arămie pe care scria Ferenike.
Omulețul roșu
În iatacul lui Dan Brașoveanu Doicescu era fum ca într-o ospătărie de han. Boierul se plimba, numărându-și pașii. Smocul de păr aliniat deasupra sprâncenelor arăta ca o coadă de drac.
Manuscrisul fanariot
Ochii lui Tilu arătau ca două băltoace în lumina de liliac a serii.
Manuscrisul fanariot
Mii de guri nevăzute își lăsară suspinele, acele guri mici, ascunse în cutele lumii. Guri care n-au mai mâncat, cotropite de o singură poftă. Guri care strigă, guri care șușotesc pentru o singură ființă. Gurile inflamate, din care au mușcat alte guri hăituite de moarte.
Manuscrisul fanariot
Mi-l aduc aminte cu pălăria de pai, marcată cu banderolă neagră, și cu bastonul albicios, excesiv de protocolar, înclinându-se în fața tuturor ascultătorilor lui, chiar și în fața mea.
Fantoma din moară
Știam că mă transform într-o pastă, mă durea îngrozitor, dar continuam să gândesc și, în mod ciudat, să sper, să caut o ieșire de sub dinții hotărâți ai d-nei Luminița.
Omulețul roșu
În cazuri dramatice, oamenii sunt incapabili să-și imagineze răul cel mai amar, dar sunt plini de speranțe.
Mâța Vinerii
Trei-ul este cifra ipocriziei. Distruge perechea. Dă iluzia perspectivei.
Mâța Vinerii
Zoica se evaporase, lăsând în urmă un val de parfum, pe care l-au tras în nări, camerista, bijutierul și însuși mirele, lăsat cu buza umflată de nedumerire.
Manuscrisul fanariot
Peste Dâmbovița pluteau norii, iar în zare se mișca Bozăria. Leun deschise fereastra. Din mâlul râului i se ridică până-n nări mirosul orașului, iar dintre tufele de boz gurile mici îl strigară pe nume.
Manuscrisul fanariot
A fi alături de familie poate să fie în multe cazuri mai imoral decât să te dezbraci în piața centrală.
Mămica la două albăstrele
În primul rând, apăru Brăiloiu, în cupeul de un verde-smarald, în urma căruia țopăiau 12 călăreți strânși în haine de un alb-argintiu.
Manuscrisul fanariot
Apoi apăru și Riga din Veleștin cu o voce de țambal, povestind în răscrucea de la Hanul lui Șerban-Vodă.
Manuscrisul fanariot
Doi oameni cărora le este dor unul de altul se află deja într-un act de iubire. Depinde doar de ei ce valoare dau acelor prime impulsuri de conchistador.
Mămica la două albăstrele
Amintirile încep când peste timpul trăit în prezent, se împing accidental alte întâmplări deja fumate, nu tocmai ele însele, în forma lor vie, ci ecoul, “negativul" lor.
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Pasta de linte era ca o guvernantă bătrână, care devenea desfrânată imediat ce-o acoperea cu felioare de ceapă, prăjite în unt.
Mâța Vinerii
Dacă vrei ceva, trebuie să ceri. În niciun caz nu aștepți ca prostul!
Mâța Vinerii
Jupânul Ispas era tot negru, făcându-mă inițial să cred că era îmbrăcat. Am căscat ochii și curând mi-am dat seama că n-avea nicio haină pe el.
Mâța Vinerii
Omul oropsit, dacă nu moare, se face călău.
Mâța Vinerii
Venea regulat la ora 5 după–amiaza să-și bea cafeaua împreună cu bunica mea, pe care–o chema, împărătește, Iozefina.
Fantoma din moară
Există o sumă de oameni pregătiți să intre în viață devreme și pentru care școala reprezintă o nesăbuită pierdere de timp.
Omulețul roșu
Timiditatea este când omul zâmbește cu niște dinți de cățel.
Manuscrisul fanariot
Leun gusta epilepsiile cărnii în Bozărie, iar bătrânii boieri sorbeau afion, închiși în iatacuri, perindând prin minte toate pizdele care-i făcuseră să se simtă bărbați.
Manuscrisul fanariot
— Mâine, a promis el, la ora prânzului, totul o să se-ntunece! — Eclipsă de soare, au spus unii, care mai văzuseră așa ceva. — O, nu, a zâmbit Perticari, dezamăgit, întunericul de mâine e adus de un hoț vrăjitor!
Mâța Vinerii
O oală cu fasole fierbea pe lampa mică și ruginită, iar din rezervorul ei se prelingea o dâră de motorină.
Omulețul roșu
Dacă mă credeți, și-acum simt gustul trădării la fel, ca pe-o răsuflare de seară, în care se-amestecă parfum de cafea și mișcarea metalică a unei uniforme de arnăut.
Mâța Vinerii
Fețele buhăite înfulecă multă carne, pielea băloasă e de la pâine prea multă, iar când vezi un obraz roșu rău și rugos, omul ăla îi trage zilnic cu vin.
Mâța Vinerii
Iubirea neîmpărtășită ține un an. Dacă e mai mult, vorbim despre o boală.
Patru bărbați plus Aurelius
Când citesc romane, intru în fibra lor nevăzută și mă transform în plăcintă, în vierme, în moluscă, ascunsă în buzunarele călduțe ale altei minți.
Patru bărbați plus Aurelius
Femeia dorită este ca afionul după care îți arde gura, e ca jalea care te face grămadă pe la apus.
Manuscrisul fanariot
Prin visul cuiva va trece o pisică, dizolvată în aburii serii, iar acel visător de pisici va fi primul meu cititor.
Mâța Vinerii
În lumina dimineţii, mânăstirea strălucea în mijlo­cul apei, albă, cu focurile arzând încă pe zidurile înalte.
Atracție este un cuvânt ca un ciob de sticlă.
Mămica la două albăstrele
Cămașa în carouri și alte 10 întâmplări din București
Prin primăvară începu să vuiască Bucureștiul că dintr­-o baltă mlăștinoasă, de la marginea ora­șului, de pe lângă Biserica Icoanei, ieșea un duh care plângea încet, plutind pe deasupra apelor. Agia a trimis potera.
Când se gândea la el, sub sânii mici, începeau să se zbată aripile nevăzute ale unei fantome, ea însăși prigonită, refugiată în moară și ascunsă apoi în sângele trecător al unor oameni. O picătură infimă de viață, ce-a supraviețuit cu greu, într-o istorie de cauciuc ars.
Fantoma din moară
Bocanci, cizme înalte, pantofi bărbătești cu șiret, adidași uzați treceau pe mijlocul șoselei, poticnindu-se din când în când, răsucindu-se pe tocuri și frecând ușor pământul tare.
Omulețul roșu
Ori de câte ori povestea, părea legat cu un șiret de mătase, de oricine stătea să-l asculte.
Fantoma din moară