MOARA este simbolul timpului care  macină lumea, este un loc vitalizator, situat în miezul universului care se transformă continuu. De aceea, în mentalităţile arhaice destinul fiinţei poate fi răscolit prin vrăji care folosesc roata morii. Uneori, simbolul implică şi o sugestie a iniţierii în experienţa morţii. De asemenea, sub impulsul morii care macină se naşte revelaţia devenirii şi dorinţa de a trăi în ritmul transformării materiei. În artă, de un  interes mai mare se bucură simbolul morii părăsite. Abandonată şi ieşită din uz, moara atrage duhurile necurate, reprezintă un loc în care timpul nu mai acţionează, materia se află în stagnare şi îşi pierde sensul devenirii ei nesfârşite. Pe această temă există multe poveşti despre morile părăsite, în care diavolii îşi fac sălaş. 
 Moara lui Călifar este o nuvelă a lui Gala Galaction, care are următorul subiect: Stoicea, un tânăr care porneşte spre moara lui Călifar cu gândul de a se căpătui în lume, are parte de o experienţă simbolică. Morarul este o fiinţă blestemată care de trei sute de ani slujeşte diavolilor şi care nu se poate elibera din mreaja lor decât dacă va fi ucis. Stoicea intră în moară şi-i cere lui Călifar să-l procopsească prin puterea sa de vraci; acesta pare să-l refuze, îl invită la masă şi îi spune să se spele în iaz. Imediat ce se răcoreşte cu apa diabolizată, personajul cade într-un somn greu, de fapt, trece într-o altă dimensiune a lumii, unde trăieşte o viaţă de om: se însoară, se îmbogăţeşte, capătă rang boieresc, apoi casa lui este atacată de tătari, iar în momentul în care totul pare sfârşit pentru el şi pentru familia lui, un vânt îl azvârle înapoi, în moara lui Călifar. Stoicea nu se trezeşte însă ca dintr-un vis, ci are certitudinea că a trăit cu adevărat şi mai ales că a trăit zadarnic. Furios, îl ucide pe morar, împlinind blestemul, şi se cufundă în apa neagră a iadului. 
Povestea acesta nu se referă atât la viaţa condensată în moară, cât la destinul celui care se încumetă să intre în ea: există posibilitatea ca el să rămână acolo, în locul lui Călifar.