Interviu de: Cătălin D. Constantin
Cultura, nr 236/2009

Doina Rusti
„Scriu pentru români si am credinta ca voi fi receptata ca scriitor român“

Cătălin D Constantin: Cum a inceput povestea traducerii dumneavoastra? Ce carte/carti ale dvs. au fost traduse?

1. Primul meu text tradus a fostul unul stiintific, de fapt doua articole din „Dictionarul de simboluri“, traduse de un scriitor mexican pentru o revista. El a auzit despre cartea mea de la un român si mi-a scris. Întâmplarea aceasta m-a facut foarte fericita, mai ales ca tot cam pe-atunci am primit si-o propunere de traducere a acestei carti, de la o editura argentiniana. Acestia voiau sa le trimit o varianta tradusa, dar cum nu stiam cu cine sa vorbesc si nici nu aveam bani pentru tradus, nici macar n-am raspuns la scrisoare.
Apoi am trimis câteva povestiri la reviste si unele mi s-au publicat. Între acestea, foarte bucuroasa am fost când m-a publicat „Le Bateau Fantôme“, o revista pariziana, editata de poetul Mathieu Hilfiger. I-am trimis textul gata tradus, de Linda Maria Baros. 
E o revista frumoasa, ca o carticica, ilustrata si cu semnatari foarte selecti. Tot printre succesele mele în exterior se numara si un articol despre un basm românesc, pe care l-am trimis la „Semiotica“, o revista internationala, extrem de prestigioasa, în colegiul ei de redactie aflându-se nume sonore, precum Umberto Eco ori Marcel Danesi. Procesul de acceptare a articolului a durat un an si a constat din mai multe etape, trecute cu emotii mari.
 Dar adevarata iesire în lume a constituit-o traducerea romanului „Zogru“. Editorul bulgar, Georgi Grozdev, a vazut prezentarea facuta în catalogul Polirom, i-a placut si a preluat dreptul de traducere. Nu l-a interesat finantarea din partea ICR, ceea ce mi s-a parut foarte magulitor. Varianta bulgara a aparut în 2008, la Editura Balkani, din Sofia. 
Recent, am primit o propunere de traducere, pentru acelasi roman, în italiana. Profesorul Roberto Merlo, doctor în literatura româna, la Universitatea din Torino, a tradus cu studentii sai un fragment din „Zogru“, apoi a vrut sa-l traduca integral pentru o editura italiana. 

CDC: Cum percepeti relatia cu publicul strain? E publicul strain mult diferit fata de publicul din Romania?


2. Relatiile mele cu publicul au fost minime. În vara am fost invitata la Plovdiv, la un festival de carte, unde m-au asteptat televiziunea nationala, profesori, critici literari, adica profesionisti. N-am reusit sa vorbesc cu cititorii obisnuiti. Într-o cronica literara aparuta la Sofia, Bojidar Kuncev spunea ca, „fiind românca, este normal sa am obsesia radacinilor“, apoi ma compara cu Cioran. Publicul, presupun ca recepteaza o scriere straina, raportând-o la ceea ce stie deja despre tara de provenienta a scriitorului.


CDC: Care este relatia cu editorul dumneavoastra?

3. În general, editorii sunt amabili si evaluativi. Grozdev este si el scriitor, asa ca m-a dus la o mânastire din Muntii Rodopi, unde am tras un chef, împreuna cu boema sofiota.

CDC: Care e relatia cu traducatorul?

4. Traducatorii buni sunt foarte greu de gasit, iar eu îi ador pe cei pe care am avut norocul sa-i întâlnesc. Vasilka Aleksova vine des în România, unde are numeroase colaborari si cunoaste foarte bine cultura noastra, fiind profesor de literatura româna la Universitatea din Sofia. Iar Roberto Merlo are o teza de doctorat exceptionala despre spiritualitatea româneasca si este informat la zi cu ceea ce se petrece la noi. A citit si manuscrisele eminesciene, dar si teatrul contemporan, din care a si tradus. Prin urmare, discutiile cu el nu sunt niciodata scurte. Vorbim la telefon si pe net. 


CDC: Traim – se tot repeta aceasta afirmatie ­– intr-o tara mica, avind o literatura minora, fara traditie prea indelungata. E iesirea pe piata internationala de carte o iesire din acest spatiu minor?

5. Eu nu cred ca este o iesire, ci doar un moment în care se mai vorbeste si despre noi.

CDC: A fost gindita cartea/cartile dumneavoastra pentru publicul roman/pentru un public foarte larg, indiferent de tara,?  In ce masura cartea dumneavoastra tradusa e alta fata de cartea gandita in romana?

6. Cartile mele scrise si nescrise se adreseaza publicului român. Eu scriu pentru români si am credinta ca voi fi receptata ca scriitor român. Nimeni nu cauta scriitori englezi care sa scrie pentru a fi cititi de o anume natie. Bojidar Kuncev m-a citit în relatie cu Cioran, pentru ca este filozoful lui preferat. Altii ma vor citi avându-i în minte pe compatriotii mei care violeaza femei în Italia. Dar eu sper ca, mai târziu, sa existe si scriitori români cititi prin raportare la mine.